Responsabilitate

Cum îți înveți copiii să-și asume responsabilitatea?

Astăzi vorbesc despre creșterea copiilor cu un scop. E o serie de cinci lecții. În lecția trecută ți-am spus că Margaret și eu ne-am dorit ca ai noștri copii să aibă o atitudine bună și să depășească greutățile, și am simțit că, în calitate de părinți, trebuia să ne investim timpul, efortul și energia ca să-i învățăm asta. Azi vreau să-ți vorbesc despre al doilea lucru. Cuvântul de azi este responsabilitate.

Ne-am dorit ca ai noștri copii să aibă cu adevărat simțul responsabilității, să-și asume ceea ce fac. Știi, de atâtea ori, când lucrurile merg prost, oamenii caută fie scuze, fie pe altcineva spre care să arate cu degetul și pe care să-l învinovățească: „Nu e vina mea. Eu nu eram acolo.” sau „Ei sunt cei care au făcut să se întâmple asta.” Iar ce am învățat e foarte simplu: nu-ți va merge niciodată bine în viață până nu îți asumi responsabilitatea pentru viața ta, pentru alegerile tale, pentru cine ești, pentru ce faci, pentru faptele tale.

„Nu-ți va merge niciodată bine în viață până nu îți asumi responsabilitatea pentru viața ta, pentru alegerile tale, pentru cine ești, pentru ce faci, pentru faptele tale.”John C. Maxwell, Minutul cu Maxwell: Responsabilitate

Unul dintre lucrurile pe care i le-am învățat, mi-l amintesc și acum, are legătură cu o expresie. Când oamenii fac ceva ce n-ar fi trebuit să facă, uneori folosesc pur și simplu o expresie de un singur cuvânt. Spun: „Scuze.” Asta m-a deranjat mereu. Nu-mi place. Dacă ai greșit cu ceva, pot să-ți spun o cale mai bună: spune „Îmi pare rău.” Vreau să spun că scuzele nu sunt un cuvânt pe care îl iei din văzduh, îl aduci acasă și îl aplici cumva vieții tale. „Îmi pare rău. Eu am făcut asta. Am greșit. Am stricat lucrurile.”

Vezi tu, până nu pot spune „eu”, nu îmi asum responsabilitatea. Recunosc doar că poate ceva a mers prost și poate am făcut ceva care a contribuit la asta, dar poate și altcineva a fost problema. Așa că un simplu „scuze” nu e de ajuns. Și am lucrat cu copiii noștri și, în esență, le-am spus: „Fiți responsabili. Pentru lucrurile care vi se întâmplă, asumați-vă responsabilitatea. Asumați-vi-le.” Pentru că e singurul mod în care poți forma adulți maturi.

Imaturitatea caută mereu pe altcineva de învinovățit și vede mereu lucrurile doar din propria perspectivă. Nu asta vrei pentru copiii tăi. Nu asta vrei nici pentru tine, ca adult, nu-i așa? Acesta a fost al doilea lucru pe care i l-am învățat pe copiii noștri. Ține minte, sunt cinci lecții. Voi continua, așa că fii cu mine mâine, când îți voi vorbi despre al treilea lucru pe care i l-am învățat pe copiii noștri, dintre cele pe care le-am considerat cu adevărat importante pentru viața lor.

Textul lecției este traducerea în română a Minutului cu Maxwell „Responsabilitate”, rostit de John C. Maxwell în engleză.