Legea termostatului

Ce este legea termostatului în comunicare?

Ne uităm la cele 16 legi ale comunicării. Legea numărul 13 este legea termostatului. Cuvântul de azi este legea termostatului. În esență, legea aceasta spune că un comunicator citește atmosfera din încăpere și apoi schimbă temperatura. Din când în când aud câte un comunicator care spune: „Uau, ce public dificil a fost.” Aș vrea să-i spun: „Nu publicul ar trebui să-l controleze pe comunicator. Comunicatorul ar trebui să controleze publicul.” Avem capacitatea să ne uităm prin încăpere și, dacă e nevoie, să dăm temperatura mai sus.

„Nu publicul ar trebui să-l controleze pe comunicator. Comunicatorul ar trebui să controleze publicul.”John C. Maxwell, Minutul cu Maxwell: Legea termostatului

Totuși, lasă-mă să-ți spun pe scurt o poveste personală, în care n-am reușit deloc să dau termostatul mai sus. Eram în Nairobi, în Kenya, și mă pregăteam pentru o mare conferință de leadership, care urma să aibă loc la un hotel. Dintr-odată, organizatorii și-au dat seama că numărul celor înscriși depășea capacitatea maximă a sălii. Așa că, literalmente în ultimul moment, au hotărât să predau în holul imens al hotelului. Doamne. O singură privire spre hol și am știut că am o problemă.

În hol erau șase stâlpi mari. Erau patru lifturi care urcau și coborau. Oamenii intrau. Oamenii ieșeau. Bagajele erau mutate încontinuu. Se făceau anunțuri prin stația de amplificare. Oamenii stăteau de vorbă. Unii stăteau jos și citeau. Alții se uitau la televizor. Iar eu trebuia să comunic cu aproximativ 2.500 de oameni în acest spațiu. Știam că am o problemă și, de fapt, nici nu-i puteam vedea pe toți. Stâlpii erau în cale. Ei nu mă puteau vedea pe mine. Trebuie să recunosc că a fost un fel de moment de cădere în viața mea de comunicator.

Dar lasă-mă să-ți spun despre un om care a citit atmosfera din încăpere și a dat termostatul mai sus. Este bunul meu prieten, Tom Mullins. Era cu mine în această călătorie și a văzut imediat că am o problemă. Holul nu era deloc potrivit pentru vreun fel de comunicare bună. Îmi vine rândul să vorbesc. Nu vreau să vorbesc. Nu sunt în dispoziția potrivită. Totuși, mă ridic să vorbesc, iar Tom își ia scaunul și îl mută la vreo doi metri, chiar în fața mea, îl pune jos, își scoate pixul, își scoate hârtia, se uită la mine și spune: „John, doar învață-mă în seara asta. Abia aștept să învăț. Abia aștept să aud. Dă-mi tot, John. Dă-mi tot. Sunt pregătit. Haide, John. Dă-mi tot.”

I-am zâmbit lui Tom. Doamne, asta înseamnă un prieten bun. A citit atmosfera din încăpere. A știut că avem o problemă și a dat căldura mai sus pe termostat, devenind omul care și-a spus: „Mă pun în fața lui John”, iar dacă eu puteam vedea un singur om, omul acela avea să dea din cap, avea să mă încurajeze și avea să-și ia notițe. În seara aceea, Tom Mullins a citit atmosfera din încăpere și a dat termostatul mai sus. Toți marii comunicatori fac asta. Dar uneori e de folos și să ai pe cineva în public care să te ajute puțin.

Textul lecției este traducerea în română a Minutului cu Maxwell „Legea termostatului”, rostit de John C. Maxwell în engleză.